![Evanghelia-prosperitatii-2]()
by Dan Bercian
Era o vreme când predicatorii unşi cu Duhul Sfânt şi aflaţi sub puterea binecuvântată a lui Dumnezeu tunau şi fulgerau împotriva păcatului, păcat care îi ţine pe oameni legaţi în legăturile lui şi îi duce, în final, în focul veşnic. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu, la fel ca şi profeţii în vremurile vechi, scoteau pe gură flăcări care pârjoleau inimile oamenilor care trăiau în păcat şi Duhul Sfânt se folosea de ei ca să-i convingă de vinovăţie şi să aducă oamenii la adevărata pocăinţă (Ioan 16:8). Şi de acelaşi tratament aveau parte şi cei din biserici care nu trăiau pocăinţa aşa cum ar fi trebuit, cei care iubeau încă lumea şi lucrarea lui Dumnezu în ei nu se vedea aşa cum ar fi trebuit să se vadă. Şi în cazul acestora din urmă tot păcatul şi traiul firesc erau condamnate cu vehemenţă.
Adevăratele treziri pe care istoria le-a consemnat dar şi cele neconsemnate de istorie dar atât de reale pentru multe suflete care au găsit calea către cer, au avut în spatele lor zdrobirea produsă de Dumnezeu prin conştientizarea păcatului de către păcătos, de către creştinul formal. Aşa cum spuneam şi cu altă ocazie, luaţi Biblia să vedeţi dacă ceea ce spun este adevărat şi citiţi predicile din vechime ale celor de care Dumnezeu s-a folosit ca să trezească sufletele moarte în păcat şi să le aducă la viaţă sau să îi trezească pe cei credincioşi doar cu numele. Dacă veţi face aceasta veţi constata diferenţa izbitoare care există între mesajele de atunci şi cele de azi.
Scriu aceste rânduri cu inima tristă după ce am ascultat o parte dintr-un mesaj al unuia dintre cei mai cunoscuţi şi ascultaţi predicatori din România, Vladimir Pustan. (Va fi suficient dacă ascultaţi de la minutul 1:04:17 până la 1:07:00, dar puteţi asculta tot mesajul, dacă aveţi răbdare – https://www.youtube.com/watch?v=MXPfNYntBdc )
Mesajul lui nu este ceva nou pentru mine, în alţe părţi de lume acest mesaj are deja vechime, şi chiar în România a început să fie auzit de o vreme, dar venit de pe această direcţie a unui om foarte ascultat şi apreciat de mare parte din evenghelicii din România am simţit o durere mai mare decât am simţit-o cu altă ocazie. Ceea ce urmează nu este un atac la persoană ci este un strigăt de alarmă pentru cei ce vor să ia aminte şi care îşi iubesc sufletul. Şi nu am făcut altceva decât ceea ce ne îndemna chiar Vladimir Pustan, la min. 11:28 din mesajul lui, când spunea: „Asta cred şi trebuie să mă contraziceţi biblic”. Prin urmare voi cita multe pasaje biblice în sprijinul afirmaţiilor pe care le voi face. Dar nu aceasta este totul pentru că şi Vladimir Pustan citează mult din Scripturi. Vreau să faceţi un efort şi să armonizaţi atât citale lui cât şi ale mele cu învăţătura şi interpretarea pe care au dat-o sfinţii până în urmă cu câteva decenii şi care au fost clare până atunci. Pentru că de o vreme încoace totul se reinterpretează şi întunericului i se spune lumină. Voi va trebui să alegeţi una dintre cele două variante. Faceţi-o cu rugăciune.
Aşa cum am spus mustrarea este bună şi Dumnezeu, în dragostea Lui, mustră şi pedepseşte pe cei pe care îi iubeşte, în nădejdea unei pocăinţi sincere şi aducătoare de binecuvântări sfinte. Nuiaua aspră a lui Dumnezeu a lovit de multe ori prin prooroci şi prin pedepsele nespus de dureroase venite peste poporul necredincios Lui. Dar întotdeauna, absolut întodeauna, pedeapsa sau mustrarea veneau din pricina păcatului şi vizau pocăinţa, întoarcerea de la păcat.
Pe de altă parte Satana, duşmanul lui Dumnezeu şi al sufletelor noastre, a folosit şi el mustrarea, camuflând-o în aşa fel încât să se pară a veni de la Dumnezeu. Dar prin această mustrare el nu intenţiona ca omul să se pocăiască ci ca acesta să ajungă la o stare fie de disperare fie de necredinţă, o stare de apăsare şi tulburare. Nu de puţine ori mi-a fost dat să găsesc astfel de credincioşi care erau minţiţi de Satana şi ţinuţi în legătura amărăciunii, poate chiar a necredinţei.
Cancerul care roade aceste suflete şi care produce efecte negative şi care duce viaţa de credinţă pe o direcţie falsă este mult trâmbiţata evanghelie a prosperităţii, evanghelie de care România nu a avut cunoştinţă până în urmă cu câţiva ani, importată fiind de peste hotare.
Afirmaţia deosebit de gravă pe care Vladimir Pustan a făcut-o recent, atunci când a spus că creştinii nu au intrat în posesia binecuvântărilor promise de Dumnezeu lui Avraam, binecuvântări în toate lucrurile, inclusiv sănătatea şi resursele financiare, ţine de această evanghelie a prosperităţii. Să arunci peste creştinii din biserică o povară grea spunându-le că sunt necredincioşi din cauză că unii sunt bolnavi şi pentru că fiecare ar trebui să aibă în cont, ca rezervă, minim 30.000 de euro, mie mi se pare aproape blasfemie. Pentru că în felul acesta arunci asupra creştinilor din vechime, a celor ce au trăit în urmă cu câţiva ani doar şi în România sub prigoana comunistă şi care au suferit mult pentru credinţa lor, o pată. Marele om al credinţei din ţara noastră, dar alături de el sunt mulţi alţii, Richard Wurmbrand, a suferit mult şi în toate felurile de când s-a convertit şi până când a trecut în veşnicie. Cineva care a fost aproape de el în ultimii ani de viaţă mi-a spus că în ultimii trei-patru ani suferinţa a fost foarte mare. Şi când eu am întrebat: „De ce?” răspunsul a fost simplu: „Pentru că Dumnezeu îl dorea desăvârşit!”.
Cum să le spui creştinilor că sunt într-o stare rea, de necredinţă, dacă nu au cel puţin o rezervă de 30.000 de euro, când Domnul Isus spunea: 33 „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia. 34 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră”?(Luca 12) Iar la versetul 15 al aceluiaşi capitol spune: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi tânărului bogat i-a cerut să vândă tot ce are şi să-l urmeze. Cred că suntem şi aşa prea mult legaţi de bani şi căutători după cele pământeşti încât să mai vină cineva şi să ne spună că a avea bani cu grămada este o dovadă a spiritualităţii şi credinţei. Sfatul şi porunca Domnului Isus este să ne debarasăm de cele pământeşti, să nu le căutăm şi să nu tânjim după ele.
Gândiţi-vă apoi că dacă am vedea lucrurile din perspectiva aceasta a credincioşilor cu sume mari de bani în cont şi dacă l-am crede pe Vladimir Pustan care afirmă: „Sărăcia nu este o binecuvântare. Nu eşti binecuvântat că eşti sărac. (…) Asta este o nebunie”; atunci cum i-ar privi creştinii bogaţi pe fraţii şi surorile care sunt săraci? Cu aroganţă, de sus, poate cu dispreţ şi judecată că ei nu sunt ceea ce ar trebui să fie. Mila şi dragostea, atât de apreciate de Domnul Isus, ar dispărea şi ar fi înlocuite de judecată şi condamnare. Ceea ce şi duşmanul vrea. Fratele Richard Wurmbrand a spus odată: „Nu-i luaţi săracului binecuvântarea sărăciei”. Oare cine era călăuzit de Duhul Sfânt? El sau Vladimir Pustan?
Apostolul Iacov scria aşa: 2 „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1) Nu ar fi o nebunie şi o mistificarea Cuvântului să afirmăm că Iacov, atunci când spunea că „să nu duceţi lipsă de nimic” se referă la bani şi sănătate? A nu duce lipsă da nimic se referă la biruinţa totală în cele duhovniceşti, la desăvârşirea sfinţilor în asemănarea cu chipul Domnului Isus şi nu are absolut nimic de-a face cu cele pământeşti.
Creştinii sunt chemaţi la desăvârşire, să fie asemenea chipului lui Isus Hristos. Dar această desăvârşire nu se poate în afara contextului suferinţei. Suferinţa poate veni în multe feluri: prigoană, lipsuri materiale, respingere din partea celorlaţi, boală. Despre Domnul Isus Însuşi Scriptura spune că a fost desăvârşit prin suferinţă. Citiţi doar Isaia 53 şi veţi vedea că imaginea Lui nu se potriveşte deloc cu imaginea profeţilor noii evanghelii a prosperităţii. După ei atât Domnul Isus, cât şi Pavel, cât şi Richard Wurmbarnd, cât toată oştirea de martiri, sunt nişte eşecuri. Ei fi putut avea mai mult dar nu au avut credinţă. Apostolul Iacov spunea în pasajul citat că cine nu are înţelepciune să o ceară şi Dumnezeu i-o va da. Dar el vorbeşte despre înţelepciune în acest context al suferinţei care duce la desăvârşire, despre lipsa de pricepere a oamenilor atunci când este vorba despre cum suferinţa, încercările, lucrează spre binele celor credincioşi. Ce putem constata azi este o crasă lipsă de înţelepciune în acest sens.
Nu doar Iacov accentuează acest aspect ci şi apostolul Petru în prima sa apistolă, la primul capitol. Parcă l-ar cita pe Iacov dar nu trebuie să ne mire pentru că de fapt nu ei vorbeau ci Duhul Sfânt. Dacă azi cineva vorbeşte altfel atunci nu de la Duhul Sfânt vorbeşte: 5 „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! 6 În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”
Continue reading Radio Unison / Editorial
![]()
![]()
Dr. VLADIMIR PUSTAN S-a născut pe 29 mai 1967. Este căsătorit cu Florica şi au patru copii. A absolvit Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi e doctor în filosofie, titlu conferit de Universitatea de Vest din Timişoara. Este lector univ. dr. la Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad unde predă Omiletică şi păstoreşte Biserica Penticostală “Sfânta Treime” din Beiuş şi Biserica “Exodus” din Păntăşeşti, satul său natal. A pus bazele Fundaţiei Cireşarii şi are 14 cărţi publicate. 
Drd. FLORIN IANOVICI S-a născut în 1969, în Oneşti, jud. Bacău. Este căsătorit şi are două fete: Aniela şi Carina. Studiile universitare le-a făcut în Bucureşti, este licenţiat în drept, teologie şi psihologie. Este doctorand în drept public internaţional. Avocat, consilier juridic, pastor al Bisericii Penticostale „Betel” din Bucureşti şi vicepreşedinte al Fundaţiei Cireşarii.
CĂTĂLIN DUPU Conferenţiar, regizor, actor şi scriitor. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa Dem Rădulescu, 1998. Studii educaţionale şi teologice – Slovacia, Croaţia, 2001, 2003, 2004. A fost prezentator pentru TVR 2 & TVR I, cu peste 1200 de ore transmisie live. A colaborat cu TVR 1 şi posturile naţionale de radio. Este realizator şi prezentator TV la emisiunile Dincolo de imagine, Istorii trucate şi Cea mai frumoasă zi, ultimele două la Credo TV. Iniţiator al festivalelor TOP Festival, Lyceum Drama Fest, Întâlnirile de la Far, Ţărmul de Aur şi al Campaniei Trăieşte clipa dar… Trăieşte. A primit Distincţia Excelsis 2010 pentru filmele artistice Corabia misterioasă, Accesul interzis, Samson şi Eva, Surprize în lanţ. Are două nominalizări la Festivalul Internaţional de Documentar Artistic şi Artă Foto, Aiud, 2007 şi 2008. Romanul său, De ce bat clopotele de Crăciun, a fost în 2005 comanda de stat din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
GHEORGHE RIŢIŞAN Este căsătorit cu Irina şi au două fete. A absolvit Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Teologie pastorală. Studii postuniversitare – misiologie la Columbia International University. A fost pastorul fondator al Bisericii Farul din Constanţa. Este preşedintele Fundaţiei APME şi Fundaţia Noi Frontiere. A călătorit în mai multe ţări în scopuri misionare, printre care Turcia, Albania, India, Kenia, Filipine, Camerun.
Dr. RIVIŞ TIPEI IOSIF Născut în 1984, este căsătorit cu Adelina şi locuieşte în Arad. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune a Universităţii Aurel Vlaicu din Arad şi Institutul Teologic Penticostal, Facultatea de Teologie Penticostală „Betania” Arad. Este doctor în Filozofia Religiei, titlu conferit de Universitatea de Vest din Timișoara, teza de doctorat intitulându-se „Problematica răului în filosofia contemporană”. Este profesor asociat la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, Facultatea de Teologie Didactică – catedra Teologie Sistematică şi prezbiter în Biserica Penticostală Betania Arad şi Biserica Penticostală Păuliş.
Drd. ADI MOCAN S-a născut în anul 1981. Este căsătorit şi locuieşte în Oradea unde slujeşte ca pastor. În anul 1999 a absolvit Liceul Teologic Penticostal “Betel” din Oradea, urmând apoi cursurile Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti. În anul 2003 obţine licenţa în Teologie, iar doi ani mai târziu îşi încheie studiile masterale în Teologie ortodoxă, specializarea “Teologie biblică Nou Testamentară”. De asemenea este autorul cărţii “Mesia în Vechiul Testament”.
